18 Aprilie 2019. O dată care nu spune prea multe pentru majoritatea dintre noi. O zi obișnuită de primăvară în care așteptăm căldura soarelui și zilele de concediu.

Oare 13 Nisan 5779 ne spune mai multe? Mai este doar o zi și evreii vor începe celebrarea Pesachului.

Pesachul (Paștele) este sărbătoarea eliberării poporului evreu de sub mâna apăsătoare a Egiptului. Această celebrare a minunii care a pus bazele națiunii evreiești a fost poruncită de Însuși Yehovah în Levitic 23:

În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paștele Domnului. Și în a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi Sărbătoarea Azimilor în cinstea Domnului; șapte zile să mâncați azimi. (v.5-6)

Libertatea este un concept in jurul căruia s-au scris biblioteci întregi cu cărți. Domeniul juridic se bazează pe prezervarea libertății, carta ONU are în centru respectarea dreptului la libertate, de fapt întreaga istorie nu este altceva decât o derulare a evenimentelor ce au gravitat în jurul acestui ideal.

Dar ce este libertatea? De ce acordăm libertății o atât de mare importanță? O putem privi ca pe un dar sau ca pe un drept? Libertatea trebuie câștigată sau este o caracteristică înnăscută a omului? De ce le spune Dumnezeu evreilor să sărbătorească libertatea pe care au primit-o după robia egipteană?

Primul pas spre libertate este să îți dai seama că trăiești în robie. Prin celebrarea Pesachului, Dumnezeu transmite poporului Său că nu ar trebui să uite vreodată faptul că libertatea a venit prin îndurarea Lui. Fiecare generație israelită trebuie să își asume robia egipteană și să sărbătorească ca și cum ea însăși ar fi fost rodul eliberării pe care Dumnezeu a adus-o. Pentru că Yehovah Însuși a stat împotriva celui mai puternic imperiu al începutului de istorie.

Elementele principale care alcătuiesc Sederul de Pesach sunt și ele încărcate de o simbolistică profundă.

Paștele – jertfa propriu-zisă – reamintește faptul că Dumnezeu a ocolit casele unde ușiorii ușii au fost mânjiți cu sângele mielului. La prima vedere ai putea fi tentat să te întrebi: dar Dumnezeu nu știa în care case se află egiptenii și în care case se găsesc israeliții? Cred că știm cu toții răspunsul. Dar în procesul eliberării, Dumnezeu îl implică și pe om. Atunci când îți dorești să guști din dulceața libertății nu poți sta în pasivitate. Dumnezeu ne cheamă la acțiune împreună cu El.

Matzah – pâinea nedospită – ne conștientizează că răscumpărarea se poate produce pe neașteptate. De multe ori credem că ne putem pregăti pas cu pas propria eliberare. Știm exact ziua și ora când ar trebui să se producă. Dar asta este doar o falsă impresie. S-ar putea ca uneori să nu ai timp să coci pâine dospită și să trebuiască să te adaptezi la circumstanțele pe care Dumnezeu le îngăduie.

Ierburi amare – pentru a nu uita că sclavia va avea întotdeauna un gust amar.

Vinul – întărește faptul că izbăvirea și sanctificarea se pot realiza doar prin sânge. Sângele este simbolul vieții, iar libertatea înseamnă viață.

Cu doar câteva ore înainte să fie omorât, Cristos stă împreună cu ucenicii Săi și celebrează Pesachul. Dar în acele ore Cristos face mai mult de atât. Răstoarnă toată simbolistica pe care o cunoșteau cei doisprezece și instituie noul Pesach. Matzah devine trupul Lui, iar paharul răscumpărării se umple cu sângele Său.

Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat, căci Cristos, Paștele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului. (1 Corinteni 5: 7-8)

Libertatea nu este un concept realizabil prin noi înșine. Libertatea ne debarasează de noi înșine. Eliberarea este totală doar atunci când nu mai trăiești tu, ci Cristos trăiește în tine.